Am povestit ca mi-am dorit mult sa o alăptez pe Lara si am reușit in cele din urma. Alăptarea a fost o experiența cu urcusuri si coborâșuri: aveam momente in care mă bucuram din plin de acest proces si momente când nu-l mai suportam (nopțile nedormite, când i-au dat dinții si mă musca, când dormea doar cu mine si doar la sân….)
Nu am regretat nici o clipa decizia de a alăpta, dar recunosc ca uneori mă gândeam ca ar fi fost mai simplu cu lapte praf. In cele din urma am știu ca nu vreau sa alăptez foarte mult așa ca după ce Lara a împlinit 1 an am început sa mă gândesc la înțărcare. Cu frica! Ma gandeam la aceasta desprindere fizica si emoțională cu un nod in gât si mai ales mă gândeam cum va mai dormi Lara fără sân…Cum va reacționa si cum se va acomoda?
Pentru ca lucrurile funcționează in Univers, într-o seara am dat peste un LIVE despre înțărcare cu Gabriela Ungurelu- “Zână Intarcarii”. Mi-a captată atenția din primele cuvinte si am ascultat pana la final. Atunci am înțeles ca se poate ca intarcarea sa fie blândă si sinceră, fără minciuni, fără a abandona copilul la bunici, fără a crea povesti imaginare despre sâni care au dispărut.
Am continuat să-i urmăresc live-urile cu Q&A gratuite, am intrat in grupul ei de suport de unde am aflat multe alte informații si am înțeles ca intarcarea este mult despre mama. Eu am ales varianta in care puneam accentul pe pregătire si intarcarea fizica avea loc brusc. Era varianta care am simit ca se potrivește noua. Am început pregătirea mea, am început pregătirea Larei, tot procesul cam cu 3 luni înainte de o data planificata de mine pentru înțărcare.
Mi-am scris scrisori in care am povestit despre experienta mea de alăptare, despre fricile mele in înțărcare, despre avantajele si beneficiile de după…Mi-am zis, des, cu voce tare ca alaptarea se va încheia, iar Larei ii spuneam cu fiecare ocazie ca aceasta etapa se încheie pentru a începe următoarea, ca este cea mai buna varianta pentru noi…Ii povesteam cu empatie si dragoste, chiar daca la vârstă aia nu primeam un răspuns.
In ziua intarcarii – cu emoții dar împăcată si hotărâtă – a venit ora de somn a Larei si i-am spus: “Gata mami, de acum nu mai mâncăm lapte la sân, găsim alta varianta pentru a dormi.” A plâns, am plâns si eu cu ea in brațe…a adormit plângând după aproximativ 20 de minute, dar după….a venit MAGIA: Lara nu a mai cerut sân. A adormit mai greu o perioada, cu cărticele, jocuri, luminițe si altele, dar nu a mai cerut sân niciodată. Eu sunt socata si astăzi!
Asta este magia pregătirii, asta este magia Gabrielei, pe care am invitat-o sa povestim despre acest proces si in cadrul comunității New Community:
Cum si când ai inceput aceasta călătorie de consultant in înțărcare?
“Nu este normal sa ne simțim un caz pierdut după ce am adus o ființă pe lume. Oricâți bani avem, oricâte vacante, oricât de sus suntem in cariera….sa aducem un om pe lume este cel mai măreț, semnificativ lucru pe care-l putem face, care rămâne după ce noi nu mai suntem. Este inuman sa simțim ca nu suntem deajuns, defecte, caz pierdut…”
“In procesul meu de înțărcare si fiind consultant in alăptare mi-am dat seama cât de multă presiune este pe mame sa alăpteze cât de mult posibil pentru binele copilului. Si am realizat cât de greșit este sa împingem mamele sa se răzgândească când ele simt in toți porii ca pentru ele adaptatul nu mai este o plăcere”
“Dupa 8 ani de experiența in care am lucrat cu mame pe înțărcare si au văzut ca se poate cu fără tras, fără plâns, fără chin – mă sunau mamele și-mi spuneau “Ești o zână!” De aici a apărut conceptul de “Zână Intarcarii” si s-a dus mai departe, deoarece mamele îmi spuneau ca fac magie.”
Cand stim ca e momentul intarcarii?
“Minim recomandat este 1 an – fizic si emoțional pentru mama si copil. Pentru ca primul an este al 4-lea “trimestru” – pana copilul merge pe picioarele lui. Ceea ce este peste 1 an, continuam exact atât cât este necesar pentru povestea fiecărei mame si a copilului ei. Oricat de mare este autoritatea care reglementează adaptatul si oricât de multe studii sunt, realitatea din teren este cea care este.”
“Astfel, limita maxima de alăptare este limita pana la care alăptezi cu bucurie in suflet – NU cu sacrificiu. Atunci când ne sacrificam, ii transmitem copilului ca: sa iubești si sa arăți ca îți pasa înseamnă sa te pui pe tine pe locul 17, sa ignori nevoile tale, iar copilul va ajunge “preșul de la Casa Poporului” pentru oricine ii trezește o simpatie si nu o sa înțelegi ce ai făcut greșit”
“Ziua avem activ lobul frontal al creierului care ne ajuta sa facem ce avem nevoie in fiecare zi. Dar seara se duce si el la somn si rămânem cu creierul de supraviețuire care știe doar mâncare, odihna, perpetuat specia. De aceea ziua alăptam cu plăcere, dar noaptea de la oboseala ne transformam.”
Cum intarcam fara sa creem traume emoționale copilului?
“Pentru ca biologic corpul nostru produce anumite substanțe care se activează la fericire, la frica, la stres…după ce naștem, copilul – care iese din noi – preia memoria traumelor pe care le avem si noi (ca fiecare). Din acest motiv se pune atât de mult accent pe traume astăzi, deoarece s-a descoperit ca “daca trag si nu se mișcă, înseamnă ca mă tine ceva” – eu le numesc frâne de mana. Atunci, daca vorbim de intarcat fără traume, este important sa ne uitam ce ne traumatizează pe noi, ce trezește in noi o reacție de tip trauma când ne gândim la înțărcare.”
“De ex.: nu o sa mai am aceeași legătură cu copilul – de unde vine frica asta? Sau de ce crezi tu ca legătură voastră se va slabi? Nu este un adevăr – legătură dintre mama si copil este unul dintre putinele lucruri PERMANENTE care exista pe lumea asta. Si atunci e necesar sa vezi de unde vine aceasta credință la tine, sa te întorci la legătură cu mama ta.”
“Eu, deși sunt terapeut si lucrez cu mine si cu mamele de ani de zile, după ce s-a născut al doilea copil am avut un atac de panica plecând pana la magazin, deoarece fix in acel moment s-a activat o trauma. Dau acest exemplu pentru ca memele sa înțeleagă ca nu sunt singure, nu e ceva ieșit din comun sa ai atacuri de anxietate. Iar după ce devenim mame, multe dintre aceste rupturi din trecut revin si avem trăiri pe care nu le-am mai avut – iar toată lumea spune “este de la hormoni.”
Ei bine, nu. Are doar nevoie sa vorbească cu cineva, are nevoie sa spună ce simte – fără a fi judecate sau considerate nebune. Astfel apare depresia postnatala, deoarece nu ai cu cine sa vorbești, nu știi ce se întâmplă cu tine si nu te recunoști.”
“Daca tie nu-ti mai e frica sa te uiți la tine si ești împăcată cu tot ce ești tu, nici nu ai cum sa generezi traume in legătură cu copilul tau!”
“In lucrul cu tine ajuta mult sa scrii ce simți, ce frici, ce emoții, ce vrei sa obții. Scrisul este foarte terapeutic deoarece ești doar tu cu tine si mintea ta, nu mai ai spectatori. Atunci ies la iveala cele mai profunde si sincere gânduri. In cartea mea despre înțărcare am pus niște “teme” in care este de scris, da! Ne ajuta sa vedem ce avem nevoie, deoarece atunci când stam doar in cap avem acest “Circ Globus” in care plecam imediat in alte gânduri si nu rezolvam mare lucru”
Cum intarcam: brusc sau treptat?
“Sa definim ce înseamnă brusc: de exemplu, in înțărcare magică se înțarcă de pe o zi pe alta, dar pregătirea pentru înțărcare este un proces de luni de zile. Intarcarea rapidă se face lejer atunci când mama este OK cu acest subiect. Astfel, informarea te poate aduce într-un punct in care sa ai o înțărcare rapidă.”
“Dar acea înțărcare brusca, de ii spunem in engleza “cold turkey”, este acea înțărcare in care de maine te prefaci ca nu mai ai sâni :)) (îți legi sânii, îți dai cu chestii pe sâni). Nu recomand astfel de metode, mai ales într-o era in care avem atât de multă informație.”
“Intarcarea treptata este aceea in care, pe parcursul unor luni de zile scoți câte o masa, pe rând. Este si asta o varianta pentru cine își face planul din timp si nu ajunge in punctul in care ar fi înțărcat IERI. Cum am scris si in carte, ajuta ca pregătirea pentru intarcare sa înceapă imediat după ce naști. Este important sa ai un plan pentru toarte aceste lucruri, la fel cum ai pentru naștere, diversificare, creșă si orice alt moment din viața copilului”
Ce înseamnă mai exact aceasta pregătire pentru înțărcare?
“Mai întâi să-ți pui problema pana când alăptezi, sa ai o idee estimativă – vrei sa alăptezi, nu vrei, cât vrei, care e punctul in care înțarci – daca te gândești pentru tine. Apoi vine partea de odihna: multe mame au probleme la înțărcare pentru ca sunt complet epuizate. Atunci este important ca in procesul de pregătire sa faci in așa fel încât sa dormi măcar puțin mai mult. Aici o sa aduc vorba aia care distruge toate mamele cu copii mici: DORMI ODATA CU COPILUL! Stiu ca poti crede ca e o prostie, chiar și-așa ajuta sa prioritizezi sănătatea ta si implicit a copilului.”
“La fel de importanta este implicarea tatălui. Foarte multe mame se plâng ca copilul nu sta cu tatăl, totuși tatăl nu este lăsat sa se implice de multe ori. Iar mama ajunge sa ceara ajutor tatălui când deja a trecut prea mult timp, când este epuizată, când copilul nu este obișnuit cu tatăl si nici tatăl cu copil. Ajungi sa “faci ca trenul” pentru ca lucrurile nu merg prea bine si stresul continua. Lăsați tatăl sa se implice din primele ore in care ați născut si cereți ajutor, deoarece asta nu va face mai puțin capabile!”
“Ai putin grija de tine! Ieși din casa, spală-te pe par, mergi la unghii, mergi la o cafea! Mai uite-te si la omul cu care ai făcut copilul! In acest cadru, ajungi la momentul intarcarii cu omul care te susține si te ajuta constructiv, cu omul cu care te simți in siguranță”
“Cartea “înțărcare Magică” te ajuta cu tot acest proces prin temele propuse”
“Discutiile cu tine si cu copilul sunt parte de pregătire, dar este important ca discuțiile sa fie sincere si reale. Haideți sa vorbim cu copilul ca cu un OM, nu o jucarie. Da, adaptam cuvintele la nivelul lor de înțelegere (cuvinte putine si clare), dar nu ii păcălim, nu ii îmbârligăm, nu ii ducem cu zăhărelul, pentru ca vom beneficia de exact același tratament din partea lor.”
Ce facem cu laptele din sâni când înțărcăm?
“Este cea mai simplă parte a intarcarii – laptele se face din cap, tot din cap se si oprește!
In contextul in care mama este OK cu intarcarea, in care mama își asuma acest proces, atunci se termina si laptele. Daca mama are ceva “cozi emoționale”, laptele continua. Atunci este posibil ca sânii sa se întărească – sa se adune lapte in sâni. Atunci tot e este de făcut este sa mulgi TOT laptele rămas, TOT, nu doar sa detensionezi. Este normal sa simți lapte in sâni in continuare pentru 3-6 luni, după care sânii revin la forma lor – așadar amână puțin să-ți iei sutiene “normale’, cel puțin 3 luni :))”
“In contextul in care e necesar sa mulgi, nu arunca laptele. Este “blue screen” pentru creier sa vezi laptele cum se duce pe scurgere, este anti-specia umană. Eu recomand să-l pui in pungute la congelator si după ce trece tot procesul de alăptare, înțărcare, îl poți pune într-o cada cu apa caldă să-i faci baie copilului”
Ce facem cu copilașii care adorm doar la sân?
“Este normal ca in alăptarea la cerere, copii sa adoarmă la sân. După ce ii înțărcăm, nu mai adorm la sân – simplu. Implementam un ritual de somn: joaca, citit, baie, bea o cana de apa, povestiți despre ziua care a trecut, rugăciune, planuri, recunoștință…in funcție de ce va place vouă”
“In perioada de adaptare după înțărcare poți adormi copilul in sistem, sau sa te folosești de căruț, de mașina…Nu va adormi mereu așa, este doar o perioada de adaptare atât pentru tine cât si pentru el”
Carti pentru auto-înțărcare?
“Cartea mea: Înțărcare Magică. Am încercat sa includ si ceva studii dar recunosc ca nu prea sunt studii făcute recent, ci doar prin anii 60. Dar prin planul de pregătire recomandat in carte poți ajunge si in punctul in care copilul sa se desprindă singur de sân si TU sa fii OK cu asta, fără sa te apuce panica sau stresul”
“Fiind un moment atât de sensibil in special pentru mama, recomand sa facem acest proces cât mai simplu, cât mai real, cât mai sincer, cât mai clar pentru toți cei implicați. Recomand sa lăsăm poveștile pentru adormit, pentru visat, sa nu le implicam într-un proces atât de complex si profund.”
Concluzia de final:
“In orice parte din călătorie alături de copilul tău, este foarte important să-ți amintești ca:
nu e nimic in neregula cu voi, ca mame, nu e nimic stricat, nu sunteți cauze pierdute, nu sunteți hormonale, nu sunteți nebune, nu sunteți exagerate. Pentru ca ajungem sa ne simtim “ultimele rame” încât ajungem sa ne creștem copiii simțindu-se ultimele rame, deși am pus tot ce aveam noi in creșterea lor.”
“Fa lucrurile in călătoria cu copilul tău din amintirea faptului ca poți, ca meriți, ca ești frumoasă, deșteaptă, ca te descurci, ca poți sa ai o discuție incomoda cu tine sau copilul tău. Trăim într-o lume in care se intampla foarte multe lucruri cu mare viteza, încât ne poate pune in niște situații cu copiii noștri pe care nu avem cum sa le anticipam. Dar in contextul in care îți trăiești viața cu “coloana dreapta si cu capul sus” – cu iubire si iertare fata de tine – vei avea o calorie mai ușoară si te vei bucura mult mai mult de ea!”
Multumim mult Gabriela Ungurelu pentru toate sfaturile despre înțărcare si viața de mama. Îmi doresc din inima ca aceste cuvinte sa ajungă la voi si va îndemn sa le dați mai departe către mămicile care știți ca au nevoie 🙂
Leave a Reply