Ma apropiam cu pasi repezi de 30 de ani si dupa cum povesteam in articolul anterior, pentru mine aceasta varsta era limita de a-mi atinge scopurile in viata (ce stiam eu atunci…:))
Eram casatorita cu Sebi de cativa ani, relatia noastra era frumoasa, aveam libertate si prieteni cu care petreceam foarte mult timp. Cumparasem terenul, dar nu ne “presa” nimic sa ne grabim cu casa. Eu aveam job-ul in ingierie asa cum mi-am propus, iar Sebi se relocase deja in Brasov, deci era langa mine…eram bine! De ce spun doar BINE? Pentru ca mie imi lipsea ceva: simteam ca nu sunt total implinita, aveam momente de anxietate si nefericire profunda, simteam ca am un scop mai mare de atat pe aceasta lume. Doar ca zi de zi lasam aceste ganduri acolo in interior si imi vedeam de viata mai departe, nu stateam sa analizez prea mult pentru ca mereu aveam ceva de facut, ceva cu care sa-mi ocup mintea.
La copii nu ma gandeam mai deloc, iar cand ma gandeam imi dadeam seama cat de mult ne-ar complica viata noastra comoda. “Daca vin de la munca obosita sau frustrata, cum o sa mai putem comanda pizza si sa ne uitam la seriale pana adormim?”, era intrebarea din capul meu. Doar ca in jur lucrurile se schimbau si prietenii au inceput incet incet sa faca copii. M-am bucurat enorm la vestile de bebe in “familia” noastra mare si am simtit emotii de nedescris la nasterea fiecaruia. Aparuse deja un semn de intrebare in inima mea. Iar cand Sebi a venit sa discutam despre asta, m-am speriat si am intrat in defensiva. Nu a fost cea mai frumoasa discutie.
Totusi, nu a fost nevoie de multe zile sa analizez posibilitatea reala a unui copil: asa este normal (ca deh, traim dupa cum cere societatea, nu?), ma apropii de 30 de ani, prietenii fac deja copii, bunicii isi doresc tot mai mult, acum si sotul, dar…BUCURIA pe care o aduce un copil pe lume? Eu nu mai simtisem sau vazusem asa implinire.
Daca eram pregatita sa fac un copil? Probabil nu! Imi doream un copil? Cumva mai mult influentata de mediu! A fost o decizie buna sa o fac pe Lara? Cea mai buna decizie din viata mea!
Ce inseamna sa fii pregatita pentru a avea un copil?
Daca ar fi sa structuram un raspuns, am putea imparti pe cateva categorii importante din viata noastra:
Emoțional:
– Stabilitate emoțională: iti intelegi bine propriile emoții și reusesti sa gestionezi stresul și schimbările.
– Dorința de a crește un copil: simți profund și personal (nu doar presiune socială sau familială) ca vrei un copil, ca vrei sa fi mama.
Relațional:
– Parteneriat solid: ai un partener, relația voastră este stabilă și amândoi sunteți pe aceeași lungime de undă în ceea ce privește creșterea copiilor.
– Retea de suport: ai o rețea de sprijin, fie că este vorba de partener, familie, prieteni sau comunitate, care te poate ajuta în aceasta călătorie.
Financiar:
– Stabilitate financiară: ai resursele financiare necesare pentru a acoperi nevoile de bază ale unui copil, inclusiv îngrijirea medicală, hrană, îmbrăcăminte și educație.
– Planificare financiară: ai un plan pentru cum vei gestiona costurile pe termen lung asociate cu creșterea unui copil.
Practic:
– Locuință: ai o locuință sigură și adecvată pentru a crește un copil.
– Considerații de carieră: ai luat în considerare cum va afecta un copil cariera ta și cum vrei să echilibrezi cariera cu viata de familie.
– Flexibilitate și adaptabilitate: ințelegi că a avea un copil poate fi imprevizibil și ești deschisă la adaptarea planurilor tale în funcție de nevoile familiei tale.
Sănătate:
– Sănătatea fizică: ești într-o stare de sănătate bună sau ai luat măsuri pentru a adresa orice problemă de sănătate care ar putea afecta o sarcină sau capacitatea de a crește un copil.
– Sănătatea mentală: ești într-un loc bun mental și emoțional sau lucrezi activ la sanatatea ta mentala.
Este important sa sti ca a fi „pregătită” nu înseamnă că vei avea toate răspunsurile sau scapi de îndoieli si temeri. Dar din propria experienta cred ca ajuta sa sti ce te asteapta si care sunt provocările și bucuriile.
Experienta de mama m-a facut sa realizez ca “Este nevoie de un trib sa cresti un copil” nu este doar o vorba straveche, ci un ADEVAR! Suportul celor dragi este foarte important pentru ca doar asa poti sa te regasesti si pe tine – femeia – dupa nastere. O sa povestesc la un moment dat despre cum am realizat ca nu doar mama si tata trebuie sa fie cei mai prezenti in viata copilului. Un alt factor la care se gandesc femeile este varsta: ori poate fi prea devreme si consideri ca nu mai apuci “sa-ti traiesti viata”, ori ti-e frica sa nu fie prea tarziu si sa apara alte probleme de natura medicala. Din nou, exista cateva criterii dupa care te poti ghida:
Considerații biologice:
– Fertilitate: fertilitatea feminină începe să scadă treptat după vârsta de 30 de ani și mai accelerat după vârsta de 35 de ani. Asta nu înseamnă că femeile nu pot rămâne însărcinate după această vârstă, dar poate deveni mai dificil.
– Riscuri legate de sarcină: riscurile medicale legate de sarcină, cum ar fi pre- eclampsia, diabetul gestațional, și probabilitatea unei nașteri prin cezariană, tind să crească odată cu vârsta mamei.
– Sănătatea copilului: Anumite riscuri legate de sănătatea copilului, inclusiv anomalii cromozomiale, cresc odată cu vârsta mamei.
Considerații sociale și personale:
– Stabilitate financiară și profesională: unele femei preferă să aștepte până când se simt stabilite în cariera lor și au o bază financiară solidă.
– Experiențe de viață: altele pot dori să călătorească, să se bucure de libertate personală sau să atingă anumite obiective înainte de a deveni părinți.
– Pregătirea emoțională și relațională: a fi într-un parteneriat stabil și a te simți emoțional pregătită pentru responsabilitățile ce vin la pachet, sunt și ele considerente importante.
Daca ar fi sa gasim echilibrul intre cele doua categorii, putem analiza intervalele de varsta:
– 20-30 de ani: biologic, acest interval este adesea considerat „ideal” pentru sarcină din perspectiva riscurilor reduse și a fertilității mai înalte. Totuși, nu toate femeile se simt pregătite din punct de vedere personal, profesional sau financiar în această perioadă.
– După 30 de ani: multe femei aleg să aibă copii în acest interval, când sunt mai stabile în carieră și viața personală. Deși există un declin al fertilității și creștere a riscurilor medicale, tehnologia medicală modernă și atenția medicală pot sprijini sarcini sănătoase.
– După 40 de ani: Creșterea numărului de sarcini după vârsta de 40 de ani reflectă tendințele sociale și avansurile în îngrijirea sănătății. Deși sarcinile la această vârstă sunt considerate cu risc mai mare, multe femei au sarcini și nașteri sănătoase, adesea cu asistență medicală suplimentară.
Din nou, decizia de a avea copii și momentul potrivit pentru acest lucru sunt extrem de personale și se bazeaza pe circumstanțele fiecărei femei. Tocmai de aceea incurajez sa NU mai punem intrebari de genul: ”Si? Cand faci un copil?” Aceasta intrebare, pe cat de banala sau binevoitoare pare, poate afecta mult femeia in special daca ea se confrunta cu dificultati legate de acest subiect.
Voi incheia precizand ca inteleg bine si raspunsul “Nu vei fi niciodata pregatita!” Consider ca oricat de mult iti doresti, emotiile si sentimentele ce vin la pachet cu nasterea primului copil sunt complet noi si te iau prin surprindere :).
Leave a Reply